Ma consider o persona optimista, sunt o fire deschisa, sincera. Iubesc sa ies cu prietenii, sa ma distrez. Iubesc sa joc jocuri cu pou de aici http://www.xjocuri.com/jocuri-cu-pou.html
Sunt spontana, glumesc, ma prostesc. Am mare nevoie de relaxare pentru ca ma stresez mult. Sunt o mamica stresata, dar ma tratez :) Am multe metode de relaxare pe care le folosesc des, cum ar fi jocurile de copii, cu scoobydoo. Blog, uitat la poze mistok pe Flickr, iau guri mici si -uneori- dese de FB, carti, vorbit cu Iubi si emailuit cu prietenii dragi si familia, zumba, iesiri cu fetele ..
DAR cand e vorba sa vorbesc despre ceea ce e foarte important si doare in viata mea, imi este foarte greu. Mai ales daca problema este una noua. Pot vorbi cu usurinta cu Marius sau cu Ramona, “psiholoaga” mea foarte draga. (Si ma gandesc ca si cu tine, Ramo, mi-e poate usor pentru ca noi comunicam prin scris. Intotdeauna comunic mai usor prin scris.)
Imi trebuie ceva timp ca sa ma obisnuiesc cu ideea ca ceva nou si nu foarte frumos s-a intamplat in viata mea. Trebuie sa diger eu ce se intampla. Sa analizez eu problema si sa mi-o explic mie. Sa decid ce am de facut. Trebuie eu sa ies din zona gandurilor sumbre si grele si trebuie sa reinvat ca nu trebuie sa vad negru si sa fac pe victima. Trebuie cumva sa imi umplu iara rezervele optimismului si sa incep din nou sa traiesc simplu si pe cat de mult posibil frumos
Daca vorbesc prea curand si cu alti oameni dragi (in afara de M si R), atunci ma voi emotiona prea tare, ma va afecta prea tare aproape orice comentariu. Cand ma pot detasa de noua problema si pot fi cat de cat obiectiva, atunci pot sa vorbesc despre ce e nou in viata mea. Poate nu pare frumos sau cinstit fata de oameni dragi din viata mea ca procedez asa, dar procedez asa cum e mai bine pentru mine si linistea mea.
