Albastrica mea face figuri

Nici ca se putea mai rau de-atat. Ma doare capul de mor si am o stare de draci de nu-mi vine sa cred.

Si ar fi trebuit sa fiu happy acum ca taman mi-am luat costum de plaja (da, plec in Vama!) pen’ ca p-ala vechiul l-am facut praf in Costa Rica (cred ca si el a refuzat sa mai fie folosit in tara asta…a vrut doar acolo…si daca am plecat de-acolo a facut un fel de greva si-a refuzat utilizarea urmatoare).

Buuuun…Asadar dupa ce bantui eu gratioasa si din ce in ce mai crizata Unirea, in cautarea unui costum, finally gasesc ceva cum doream da’ nu stiu daca vine bine numarul ala asa ca stau juma’ de ora la coada la cabina de proba. O prima concluzie a serii: muierile’s nebune: iau cate 4-5 costume la proba si stau cate un secol de-mi venea sa intru si sa le scot de par afara. Dar asta dupa ce le explicam ca orice ar face, orice si-ar cumpara, tot nashpa vor arata, la naiba!!!).

Apoi ma duc sa caut felicitare pentru colegul caruia i-am cumparat ieri cadou de la L’Occitane, gasesc una haiosica, bag un zambet la vanzatoare si merg la masina sa ma duc in sfarsit acasa cu gandul fixat deja pe folia de Nurofen de pe frigider.

Nu ma parchez chiar la bloc, fac o halta la un magazinas din cartier sa-mi iau tigari si apa plata. No, credeti ca mi-a mers asta? Ce se apuca albastrica mea sa faca? Dupa ce-o armez incepe sa tipe, Ma-ntorc, nah, poate am lasat vreo usa deschisa..ceva..? Ei…nu..toate inchise, toate frumoase si la locul lor, doar albastrica mea nu se opreste din urlat. In cateva fractiuni de secunda, incercand s-o opresc din telecomanda, pricep ce-a patit…Telecomanda de la alarma a ramas cu un buton intepenit inauntru. Unghii n-am sa-l scot, ma gandesc la ce naiba pot gasi prin geanta..scotocesc (aparent calma) si..evident …nu gasesc nimic…Nu o pot opri. Se deschide si se-nchide de cate ori incerc sa o opresc, exact ca-n filmul dupa Stephen King. Se opreste o secunda, fac un pas catre magazin, incepe iar. Caut iar- de data asta vag crizata- prin geanta, imi vine sa-njur si sa-mi rastorn geanta in mijlocul trotuarului…nu o fac. Doi barbati cu doze de bere in maini se opresc si se holbeaza si-ncep sa se hlizeasca. Imi vine sa-i injur si pe ei, dar le dau ignore deocamdata: sunt prea ocupata sa gasesc o solutie. Desigur n-o gasesc. Incerc sa ii pornesc motorul gandindu-ma ca la doua blocuri mai incolo e casa mea, ca voi urca si voi lua cheile de rezerva si o voi opri, dar motorul nu porneste. As da orice pentru o surubelnita sa desfac cacatul asta de telecomanda si sa-i scot bateria. Surubelnita pe naiba, ca n-am!!! Vine un domn care trecea pe-acolo si, dorind sa ma ajute, nu stiu ce naiba face ca albastrica se simte pe maini straine si-ncepe sa chitaie tot mai tare si mai isteric. Nici nu stiam ca poate s afaca in halul asta!!!! De nervi dau brusc cu telecomanda de un stalp si…guess what?…se opreste. O pornesc frumusel, o duc in parcare la bloc si o inchid din cheie. Si, in sfarsit, rasuflu usurata si-mi bag p..a in gandul meu in tot ce misca.

Mi s-a dus naibii tot cheful de seara linistita, ca fetele, cu epilat si cu cremuit si toate cele… :(

Si mi-am adus aminte ca vreau s-o vand inainte sa ma car din tara…o fi simtit ca ne vom desparti si e modul ei de-a refuza ruptura???